soon my chance will rise up to the ocassion...
Stau si ma gandesc la el...dar serios ca non-stop. Nu mi-l pot scoate din minte. Incerc sa imi umplu timpul cu alte probleme de rezolvat, numai sa nu imi mai amintesc clipele petrecute impreuna. Il urasc, dar totodata il si iubesc...nu am ce face, nu ma pot abtine. Inima imi zice ceva, eu ma cert cu mine si nu ajung la niciun acord comun.Creierul meu nu mai face fata. Ma doare inima, dar stiu ca daca voi risca o sa ma doara si mai tare.Asa ca nu risc. NU si nu! Nu vreau sa mai sufar. Prefer sa nu stie si sa ma doara, decat sa stie si sa vada ca ma doare...e mai bine asa...
Ma complac in situatie..si renunt!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment